La lacul Balea

Precursorul acestui drum il puteti gasi aici. 

Odata ajunsi sus, in miez de noapte, la lacul Balea, ne-am aruncat privirea impreuna cu Tudor spre cer, am vazut o mare de stele iar in acel moment fara sa discutam intre noi am luat decizia ca aici vom innopta. Am mers sa ne luam ramas bun de la Adrian si Lia deoarece ei au luat drumul spre casa, iar noi, flamanzi fiind ne-am aruncat direct la taraba de mancare, o doamna tare iscusita in ale comertului ne-a dat sa degustam din toate, flamanzi fiind am si cumparat aproape din toate, cina a fost servita pe un platou din lemn luat cu imprumutul, in portbagajul masinii. Ne-am facut “patul”, adica o saltea gonflabila intinsa in portbagaj cu bancheta din spate rabatata, iar bagajele evident, afara, langa masina. Flamanzi nu mai eram, patul pregatit, a ramas doar sa facem fotografii la stele, ne-am imbracat putin mai gros deoarece e nitel mai frig, mi-am luat vreo 3 tricouri si 2 perechi de pantaloni, asezonate cu haina pufoasa, deabea ma miscam. Am ajuns cumva intr-un punct mai inalt de unde ne-am hotarat sa fotografiem, am citi eu pe net ca atunci cand bate vantul pe la lacul Balea e cam nasol, dar nu a spus nimeni ca trebuie sa te feresti sa nu te dea de pamant si ca iti este greu si sa respiri, am incercat noi cica sa fumam o tigara, s-a cam dus tigara.. in schimb pozele au iesit superb, asta daca nu-mi lua mie 20min sa imi fac focus manual pe intuneric.. dar tot au iesit si probabil ca am fi stat mai mult doar ca ne batea vantul, frigul si somnul.

    Dimineata a fost perfect normala, te trezesti in portbagajul masinii, te chinui sa iesi pe usa din spate deoarece nu se deschide portbagajul din telecomanda, turistii misuna pe langa masina aruncand priviri curioase, parca ii si aud ”  Oare ce e in capul lor? ” dar noua nici ca ne pasa, am dormit bine si dimineata am avut o priveliste minunta, asta e tot ce conteaza. Evident ca dupa ce am iesit din masina am ramas surprins de imensitatea muntilor, noaptea am reusit doar sa vad relieful lor si din fotografiile realizate, dar nu puteam sa-mi dau seama foarte bine de marimea lor. Am servit o cafeluta, cafeaua sfanta de dimineata la Cabana Paltinu.

Ce a urmat se regaseste in video si fotografiile de mai jos, dar de dragul povestii, l-am trzit pe Tudor si Alexandra, am luat aparatele foto, trepiede, slidere, ronin, drona.. cam tot ce am putut si ne-am pus pe facut timelapse, iar usor nu a fost, acelasi vant ce a batut noaptea batea si ziua, a fost nevoie sa punem greutati pe absolut orice foloseam, aparatul pus pe trepied, asigurat cu un sac de 5Kg vibra in bataia vantului de vai mama, dar a fost frumos, dar a fost frumos, deabea astept sa ajung iarasi acolo.

In fotografiile ce urmeaza ca sa va puteti da seama de marimea versantului, am facut un crop la o bucata din fotografie ( dreptunghiul alb ) unde o sa vedeti un cerculet, daca va uitati atenti este un punct rosu, acela este un om.